a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

morbid (rou) - un început de poezie lyrics

[strofă]
2 entități lipsite de formă de animal
se întâlniseră în largul unei mări ce n+avea mal
făcuseră schimb de priviri, dar niciunul nu+ndrăznea
să deschidă gura și să omoare liniștea
nu erau multe să+i lege, doar aerul împărțeau
și strălucirea lirică ce ambii o aveau
unul purta un stilou cu cerneala neatinsă
celălalt doar un caiet cu coala albă și nescrisă
tânjeau la poezie, fără ea se risipeau
să le aștearnă pe hârtie, gandurile+i implorau
dar într+o seară, când luna pândea de după munți
umbra ce purta caietul zise “hai sa nu fim muți!
te+am văzut agonizând, căci tu ești exact ca mine
avem un dar și un blestem ce ne face și rău și bine
separați n+avem destin și lirismul nu respiră
așa că, foilor mele cerneala ta o închină.”
auzind aceste vorbe, umbra cu stilou+n pumn
zise “eu scriu despre viață, tu despre moarte și scrum
câtă antiteză+ncape în caietul tau umil?
nu te temi că+n loc de versuri vom împărții același chin?
dar poate fix de asta noi doi ne vom potrivi
și lirica o să ne+aline de cumva vom suferi
așa că, din stiloul meu vom scrie amândoi
și în caietul tău zilnic vom umple mii de foi.”
așa au început două entități a scrie
cu patimă și extaz la aceiași poezie
se+ntreceau în epitete, și+n metafore cu carul
îmbinând curente literare, cultivându+si darul
și+ntr+o clipă de răgaz, când cei doi ‘și+admirau lucrarea
purtătorul de stilou zice “ți+am acceptat chemarea
și+s atât de mulțumit. acum pot să îmi scriu cuvântul
poezia noastră se+ncheie cand se umple caietul.”
a 2+a umbră+și petrecea serile+n dialog cu luna
recitându+i versurile, extaziat, zâmbind într+una
“dragă lună, în sfârșit cerneala+mi umple filele
nu mai am motive+acum să stau, să+mi număr zilele.”
dar intr+o zi, când cei doi scriau, ceva s+a+ntâmplat
cel ce purta stiloul s+a ridicat și+a plecat
celălalt debusolat, își răsfoi caietu+n grabă
și în loc să vadă o strofă, văzu doar o foaie albă
trecuseră câteva vieți omenești de când n+au scris
într+o seară luna+l vede pe cel cu caiet că+i trist
“ce te+apasă, veșnice poet, de ți capul în jos?
ori ți+era dor să îi vezi pe muritorii de prisos?”
cum să țin eu, dragă lună, capul sus? când a trecut
atâta amar de vreme și caietul n+am umplut
auzind acestea, luna lângă umbră se+așeză
“vechiul meu prieten, hai să+ți zic defapt ce se+ntâmplă
eu v+am urmărit pe amândoi încă de la+nceput
și că așa se va sfârși, încă de atunci am știut
căci cerneala așternută în caietul tău umil
n+a fost sinceră și pură, cum credeai tu, pe deplin
purtătorul de stilou acum e undeva departe
și+a găsit propriul caiet în care nu+i nici scrum, nici moarte
lirica voastră a+ngropat+o de mult în uitare
și n+a scris vreodată un vers cu deplină ardoare.”
așa a rămas biata entitate cond+mnată
să își poarte caietul ce nu va fi umplut vreodată
serile și le petrece recitind la nesfârșit
un început de poezie ce s+a terminat subit
i s+au adeverit până și cele mai mari frici
când urmele de stilou au devenit cicatrici
și dacă te întrebi de ce atât de brusc se+ncheie
e pentru că purtătorul de stilou.. era femeie

- morbid rou lyrics

Random Lyrics

HOT LYRICS